MAMA UNUI BEBE MARE

Era un ianuarie geros ce-şi vărsa furia îngheţată peste oraş. Printr-un ger cumplit, ajung cu greu la Spitalul TBC, unde găsisem îngăduinţa să o internez pe mama, uşor senilă, până la soluţionarea dosarului de acceptare în căminul-spital din oraş. Insistasem să o internez în Spitalul TBC din Satu Mare pentru că vremea vitregă din acea iarnă mă împiedica să ajung zilnic la ea cu mâncare. Acolo, bolnavii sunt trataţi aşa cum ar trebui să fie trataţi în oricare alt spital şi ştiam că va fi bine îngrijită. Fusese plasată într-o rezervă, singură, ceea ce mă mulţumea şi-mi dădea oarecare siguranţă că totul este bine cu ea.

În drumul meu către rezervă, pe coridor, la un geam întredeschis, o femeie slabă, cu o faţă negricioasă, fuma suflând fumul prin deschizătura geamului. Veneam să-mi vizitez mama tot la câteva zile şi bolnavii începuseră să mă cunoască, ba chiar se îngrijeau să îi fie de folos mamei mele uneori. Femeia mă priveşte insistent şi mă întreabă dacă nu am nevoie de resturi de pâine, că, dacă am gospodărie la ţară, acestea pot fi date porcilor sau păsărilor. Mă asigură că nu mi le dă scump, cu doar trei lei o sacoşă. Mă opresc nu doar ca să vorbesc cu ea, dar şi să mă încălzesc la caloriferul ce-mi oferea cu generozitate fierbinţeala lui. Îmi spune că are tuberculoză de câţiva ani şi că vine periodic în spital pentru tratament. Acum nu mai poate să rămână, pentru că are acasă un băiat de patruzeci de ani, bolnav psihic, şi nu are cine să-i poarte de grijă. Stă la mila satului şi îi este teamă să nu îngheţe pe undeva fiindcă nu are lemne pentru foc. Încearcă să facă rost de bani ca să poată pleca. În câteva minute, îmi spune povestea celor patruzeci de ani de vechime în munca de mamă, o muncă cu foc continuu, o muncă plătită cu lacrimi, cu nesomn, cu griji, fără concediu de odihnă, fără colegi de serviciu, pentru că, vorba aceea, “în întuneric şi propria umbra te părăseşte”. Plânge, se şterge cu un colţ de basma şi cu o mână îşi caută frenetic în buzunar o nouă ţigară. Mâinile slabe ce semănau mai mult a gheare de pasăre îi tremurau, aşa cum îi tremura tot trupul, străduindu-se să aprindă chibritul pe o cutie exploatată la maximum. Fumează tăcută, suspinând din când în când, apoi se încovoaie de spate într-o tuse sufocantă. O las în chinurile sale şi aud în spatele meu dojana unor cadre medicale care încercau să o scape de spasmele convulsive ale tusei.

La plecare, o găsesc la acelaşi geam, dându-şi sănătatea rămasă pe încă o ţigară. În sufletul meu se dădea o bătălie cumplita între “da” şi “nu”. Să-i dau bani ca să poată pleca să-i ofere o şansă băiatului ei, sau să nu-i dau bani ca să aiba “scuza” de a rămâne în spital, să-i dau o şansă ei? Îmi trec prin gând tot felul de supoziţii. Dacă povestea cu băiatul e o minciună? Dacă vrea bani să-şi cumpere ţigări şi băutură? Dacă, dacă, dacă… Îmi dau seama că niciun medicament din lume nu vindecă boala unui trup al cărui suflet este făcut ferfeniţă. Cu ochii abia deschişi sub pleoapele zdrenţuite de timp şi boală, priveşte în gol, undeva departe, atât de departe încât nici gândul ei nu ajunge până acolo şi şopteste un strigăt lăuntric către nimeni: “Când l-am născut era atât de sănătos… l-am verificat… până şi unghiuţele i le-am verificat, toate le avea… n-am ştiut că în cap nu avea nimic.”

Scot din buzunar cei cincizeci de lei pregătiţi să i-i dau. I-i întind, punându-mi nădejdea în Dumnezeu că-i va folosi aşa cum vrea El. Mă consolez cu gândul că ajutorul este văzut de Dumnezeu aşa cum este dat, nu cum este primit. Şi ca să-mi alung povara judecăţii din suflet, din gânduri, i-o pun în cârcă lui Dumnezeu: Doamne, facă-se voia ta!

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

2 gânduri despre „MAMA UNUI BEBE MARE”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s