PUNTE PESTE ANI

Din cabinetul medicului ieşi o doamnă trecută prin mulţi ani de viaţă, dar care încă mai păstra cochetăria apusei tinereţi. Cu şireturile pantofilor nelegate, cu braţul plin de hainele apucate în grabă pentru a permite altor pacienţi să intre în cabinetul de urologie, cu o privire tristă, se aşeză pe băncuţa din faţa cabinetului. Un adolescent înalt, cu o figura boemă şi cu o ţinută ce îmbina armonios modernul cu decenţa, se lăsă la picioarele ei, pentru a-i lega şireturile. Femeia găsi momentul să-l mângâie pe creştet şi să-i răvăşească zulufii negri căzuţi peste frunte şi peste umeri. Tânărul îşi propti fruntea de genunchiul batrânei şi continuă să-şi facă de lucru cu şireturile legate deja. Privirea tristă a bătrânei se izbi de peretele din faţa sa şi rămase pironită acolo, iar pe chip i se vedea furia neputinţei. Mâinile îi căutau frenetic umerii tânărului, determinându-l să se ridice. Cu privirea rătăcită încă în jos, tânărul continuă să o ajute pe bătrână să se îmbrace.

Uşa cabinetului se deschise şi asistenta i se adresă bătrânei:

– Cu cine sunteţi, doamnă?

Tânărul se prezentă cu o uşoară înclinare a capului, vorbi încet doar pentru asistentă şi intră în cabinet, nu înainte de a se asigura că bătrâna a luat loc pe bancă. Peste câteva minute, tânărul ieşi din cabinet, tăcut, ferindu-şi privirea. Doar lacrimile ce i se înnodau în barbă trădau suferinţa pricinuită de o veste tristă. Tăcuţi amândoi, porniră agale pe coridorul secţiei de urologie. Tânărul înalt de-ţi pica pălăria privindu-l deaproape, cu un ghiozdan pe umăr şi cutia unei viori într-o mână, păşea încet în imediata apropiere a bătrânei doamne, folosindu-şi mâna liberă pentru a o sprijini.

Am privit în urma lor şi mi-am amintit cât de frumos şi de repede răspundea Dumnezeu bătrânilor ce se rugau în copilăria mea. O bunică şi o pisică îngenuncheau mereu sub trei icoane. Fiecare zi începea şi se sfârşea cu „Tatăl nostru” şi cu „Împărat ceresc”, plus trei mătănii. După ruga de dimineaţa, bunica se spăla pe ochi să n-o spurce cucul, se îmbrăca curat şi se pierdea în păpuşoii cei înalţi de după casă. O auzeam cum murmura şi cum ofta şi, dac-aş fi avut mintea de acum şi sufletul de-atunci, poate înţelegeam eterna rugăciune de taină. Erau vremuri când Dumnezeu se odihnea pe patul de la geam şi punea umărul la freamătul neajunsurilor mele de atunci dându-mi pâinea cea de toate zilele cerută de bunica în rugăciune.

Sper ca Dumnezeu să nu fi adormit în odihna Lui pe patul de la geam şi să pună umărul la vindecarea suferinţelor bătrânei doamne şi ale tânărului boem ce mi-au marcat ziua.

 

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

2 gânduri despre „PUNTE PESTE ANI”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s