SĂRUTUL IUDEI

La margine de sat, trăia de mult, spre zare,

Un plop bătrân, înalt, semeţ şi trainic,

Sătenii-l foloseau ca punct de observare,

Când stăteau noaptea-n pândă la ceasul cel mai tainic.

Era ca un străjer ce-n fiecare noapte

Sta-n post cu piepu-n vânt şi înfrunta urgia,

Doar frunza-l alinta cu ale sale şoapte,

Era bărbat în sat ce purta palaria.

Pe trunchiul sănătos doar gâze-şi făceau rostul,

Mai mişunau în voie în jos şi-n susul lui.

O hribă văzu totul şi-şi zise-n sine: prostul,

E tată pentru toţi şi neamul nimănui.

Ia să profit, bătrâne, să stau şi eu pe tine.

Mă vei umbri de soare, mă vei feri de ploi,

Mă vei hrăni cu seva din frunză şi pe mine,

Că eşti copac puternic, tu eşti un plop de soi.

Se agăţă ciuperca pe trunchiul bărbătesc,

Iar plopu-i admira culoarea purpurie,

Făcu o socoteală, că-n neamul plopicesc

Nimeni n-avu o floare şi nici parfumerie.

Va fi a mea podoabă, îşi zise plopu-n sine,

Cu-a ei culoare vie voi fi mai admirat.

Eu o voi ajuta ca să trăiasca bine,

Mă vor iubi mai tare toţi oamenii din sat.

Ciuperca se lăţi cu-mbrăţişări de Iudă,

Iar plopul sugrumat gemea din când în când,

El o hrănea cu sevă din frunza lui cea crudă.

«Frumosul se plăteşte» se consola în gând.

Dar într-o zi nefastă, un crivăţ îl răpuse.

Din plopul cel puternic rămase-o buturugă.

Ciuperca stă pe loc cu gândurile duse,

N-o-ndupleca defel a buturugii rugă.

Ea se servea din hrană cu ciupercescul har

Şi-mprăştia-n văzduh, prin spori, al său venin,

Nu lăsa buturuga să nască vreun vlăstar

Şi nici n-o-nduioşa al buturugii chin.

Ea prefera să moară cu moartea altei vieţi,

Ştia că un vlastar n-o poate duce-n spate,

Împrăştia răpciune cu ură şi dispreţ,

Păcătuia-n blesteme bolborosind în şoapte.

Aşa că între oameni se naşte răutate

Şi-n lumea ierbărească se-aude iar un zvon

Că şi-ntre buruieni se speră-n bunătate

Să schimbe-n miere-amarul un nou ARMAGHEDON.

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

3 gânduri despre „SĂRUTUL IUDEI”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s