ȘI TOTUȘI EXISTĂ IUBIRE!

Cu mulţi ani în urmă discutam cu un profesor de fizică, ce preda la un liceu din Ploiești. Ne aflam la un seminar în București, organizat de Ministerul Muncii şi în pauze ne permiteam să socializăm între noi, să ne cunoaștem. Printre altele, aflu că este diriginte la o clasă în care are mai multe fete decât baieti şi că este îngrijorat că acestea citesc romane de Sandra Brawn. Îl întreb dacă a citit şi el vreun roman de Sandra Brawn. Foarte vehement îmi spune că nu citește el aşa ceva.

 – Ca să spui că o carte este bună și alta este “nebună” trebuie să le citești pe amândouă, replic eu.

Așa fac mereu când nu am ce face și continui să argumentez, că se cam uita cruciș la mine. În loc de orele acelea penibile despre sexualitate, pe care trebuie să le aveţi cu elevii, cred că ar fi bine să comentați cu ei o carte de Sandra Brawn și să-i orientati să-și însuşească învăţături pozitive din roman. Nu l-am convins, aşa că nu mă las şi continui cu argumentele, cu liniuţă, aproape că-l determin să ia notiţe:
– în cărţile Sandrei Brawn iubirea e aşa cum ar trebui să fie şi… NU E!
-femeile cunosc iubirea şi îşi pierd virginitatea mult după optsprezece ani
-momentele erotice au la bază sentimente profunde de iubire, nu doar chemare carnală
-bărbaţii sunt bărbaţi, nu MASCULI.

Nu mai ţin minte ce şi-a însuşit el din spusele mele, dacă şi-a însuşit, dar eu am trăit multă vreme cu certitudinea că viaţa nu este şi nu va fi ca în romane.

 Astăzi îmi intră în biroul de consiliere un alt domn profesor. Dorea căteva informaţii legate de componenţa dosarului pentru evaluare şi încadrare în grad de handicap. Îl cunosc pe domnul profesor de vreo trei sau patru luni şi de atunci mai vine, din când în când, pentru aceleaşi informaţii. Când îl văd ca vine, îi spun Marianei, colegei mele de birou, că amuzament, că domnului ii place să vorbească cu mine.

Domnul profesor, un bărbat la vreo optzeci de ani, înalt, slăbuţ, pedant, cu o privire de dascăl ce amestecă agerime, blândete, fermitate, căutare, îngăduinţă mă salută cu o uşoara aplecare şi-şi cere, eternele, scuze pentru deranj. Îmi zămbeşte şi mă analizează ca pe un manuscris. Ştiu că-mi admiră optimisnul, mi-a spus-o de nu ştiu câte ori. Deşi nu spune nimic, eu ştiu ce vrea. Aceleaşi informaţii pe care i le-am mai dat de vreo cinci ori. În timp ce-i vorbesc, aceeaşi pledoarie, mă ascultă zâmbind şi mă priveşte iscoditor de parcă ar vrea să mă prindă cu vreo fiţuică. Are domnul profesor un farmec aparte, o eleganţa înnascuta şi un rafinament ieşit din comun. Îi sună telefonul, mă priveşte întrebător ca un elev respectuos, mă opresc semn că poate să raspundă.

Da, păpuşică,….. sigur iubire,….. da, da o varză, roşii, castraveţi,……. da sufletul meu şi sfecla roşie,……. da, mă opresc şi iau şi pâine,……. bine iubire,….. şi eu,…… şi eu te iubesc!

Ascult conversaţia înlemnită şi mă întreb dacă, la vârsta asta, mi-ar plăcea să mă păpuşească şi pe mine cineva. Pendulez între da şi nu, între dorinţă şi penibil şi după câteva clipe mute îl intreb:

– Cati ani de casnicie aveţi?

-Cincizecişicinci de ani fericiţi, îmi răspunde cu seninătate.

Tac şi-l privesc ca pe un Sfinx. Citindu-mi gândurile îmi raspunde în câteva fraze la toate semnele de întrebare. M-am îndragostit de ea, de frumuseţea ei, de inteligenţă, de un păr lung, buclat ce ascundea un mister. Misterul, misterul era o dublă scolioza de care m-am îndragostit iremediabil. Pentru mine, handicapul acela a fost cel mai frumos defect ce l-am putut vedea. Ea e păpuşa mea, eu am modelat-o, trasformân-o din fetiţă în femeie, din femeie în mama…….sub scutul iubirii. Acum, acum este toată înţelepciunea adunată într-un trup de femeie. Ea, ea mi-a dat motivaţia de a trăi……. sub acelaşi scut,…. al iubirii.

-V-aţi certat vreodată? Îl intreb ca trezită din lesin.

-În fiecare zi, îmi răspunede surâzând şmechereşte.

Este adorabilă când se străduieşte să-mi aducă cele mai covârşitoare argumenteca să-mi demonstreze că are dreptate.

Ieşim împreună, domnul profesor îmi deschide portiera maşinii cu o politeţe firească, ne salutăm cu promisiunea că ne vom mai vedea când dosarul de evaluare va lua contur. În timp ce pun cheia în contact, domnului profesor îi suna iar telefonul. Pornesc ascultând convesaţia telefonică ce-mi sună şi acum în urechi:

da, mamă,…..sigur…… merg să-mi scot şi analizele,…….da, iubire……şi eu te iubesc, sufletul meu!

 

Anunțuri

9 gânduri despre „ȘI TOTUȘI EXISTĂ IUBIRE!

  1. ?!… 🙂 Faine „fircalituri” ! Cred ca-l stiu pe d-l profesor din Ploiesti,si sunt multi ca el ce vorbesc despre iubire autentica însa obstructionati de prejudecati religioase! Eu mai comentez uneori pe blogul sau,în speranta ca se va elibera de acese relativisme dogmatico-doctrinaro-legaliste !
    Personal,consider ca dragostea este energia atemporala,paradoxala,inteligenta,rationala,din,prn si pentru care exista ÎNTREGUL UNIVERS !
    O saptamâna învesmântata în dragoste autentica !

    Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s