SCORMONELI ÎN TIMP

Niciodată drumul către casa unui prieten nu este prea lung. Ori de câte ori merg la Măriuţa drumul mă duce singur.  Eu şi gândurile mele facem front comun împotriva a tot ce-i putred şi stricat din drumul egal al fiecărei zile. În simplitatea ei, Măriuţa, umple goluri, duce şi aduce, urcă şi coboară, pune şi ia, stoarce lacrimi şi le şterge…….şi toate acestea le face doar cu prezenta. Cu Măriuţa am fost colegă la Căminul Şcoala din Craiova, acolo am făcut “armata”, cum ii place ei să spună. Acolo ne-am desăvârşit ca oameni.  Pe lângă multă carte ce-au încercat dascalii să bage-n noi, am dobândit şi alte deprinderi: de la a coase un nasture păna la cea mai înalta abilitate de a broda în punct artistic şi în cruciuliţe , am învăţat să croşetăm, să mânuim andrele, să tesem manual covoare, am învatat cateva notiuni de croitorie şi multe alte îndeletniciri necesare unor fete pentru a porni în viaţă. Desi toate aceste “talente” le am şi eu, drumul vieţii ni l-am croit altfel, dar Mariuţa le face zilnic cu atâta devotement de parcă-i stau în spate ochii asprii ai tovarşei Victoriţa. Cu Măriuţa m-am reântâlnit dupa patruzeci de ani într-o frumoasă prietenie. Îmi petrec din când în când câte un sfârşit de săptămână cu ea, mai des la ea, în prea dotatul ei atelier „cu foc continuu”, mai rar la mine şi stăm de vorbă ca două călugăriţe rebele scăpate din rigorile mânăstirii. Vorbim vrute şi nevrute sau poate ne tăcem tăcerea atât de mult râvnită  în copilărie şi apoi în adolescenţă, trăită în zgomot şi zumzet permanent.

– Pune mâna şi coase sau descoase aici, mă “foloseste” din când în când conştientă că ştiu să fac ce-mi cere, că da, am făcut aceeaşi armată.

Îmi pregăteşte cafeaua, un viciu dobândit după terminarea “armatei” şi mă “îndoapă ca pe gâscă” de teamă să nu mor de foame în casa ei.

Niciodată drumul către casa Măriuţei nu este prea lung, doar sar gardul în în judeţul vecin, pentru că prietenia noastră îşi împrăştie parfumul dincolo de timp, dincolo de distanţă, dincolo de tăcere, dincolo de cuvânt…..

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

7 gânduri despre „SCORMONELI ÎN TIMP”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s