POEZII

ÎNDEMN LA EXTREMĂ UITARE

De vei uita vreodată zâmbind să mai saluţi,

Vei ignora prezenţa vecinului de-o viaţă,

De nu vei şti necazul sărmanului s-asculţi

Si nici nu vei gasi cuvinte de-o povaţă,

De nu vei putea plânge a altora durere,

De nu vei putea râde la bucuria lor,

De nu vei putea da o mică mângâiere

Copilului orfan ce-i astăzi cerşetor,

De n-o să ai putere să-ngenunchezi la cruce

Şi să te rogi la sfinţi să-ţi ierte vreun păcat,

De-ai să iubeşti desfrâul pentru că e mai dulce,

Cu fruntea aplecată, mereu îngenuncheat,

Când n-o să ai în suflet rezervă de iubire,

Când soarele şi floarea nu-ţi vor trezi fiori,

Când interesul mârşav va licări-n privire

Şi nu vei auzi acorduri de viori,

Să uiţi c-ai fost dorit şi-n lume aşteptat,

Să uiţi, copile drag, că mamă îţi sunt eu,

Să uiţi că prin botez ai fost încreştinat,

Să uiţi, copilul meu, că ai un DUMNEZEU.

Un gând despre „ÎNDEMN LA EXTREMĂ UITARE

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s