PROFUNZIMI ABISALE

M-am cufundat în ochii-ţi, să văd lumini celeste,

Am înotat în lacrimi opace fără rost

Şi m-am trezit izbită de iris fără veste,

Curioase priviri mă întrebau : Ce-a fost?

 

M-am cuibărit în inimă, dornică de blândeţe,

M-am aşezat stingheră, proptită-n cot de ea.

Ea zvâcnea agasată, deşi i-am dat bineţe,

M-a-ndepărtat rigidă, să plec din preajma sa.

 

M-am strecurat în suflet, să caut bunătate,

Acolo, nici poveste, n-a fost ce eu doream.

Senzaţii reci mă-mpresurau de moarte

Şi n-am găsit nimic din ceea ce visam.

 

Apoi chiar în credinţă am cutezat să intru,

În trupul tău puternic, bine legat, de zeu,

Am tras din scrinul sacru pupitru cu pupitru

Şi n-am gasit nimic din bunul DUMNEZEU.

 

M-am lăsat păgubaşă, m-am depărtat smerită

Şi te privesc distantă, în suflet cu-ndoială,

Că explorarea mea curată şi cinstită

A semănat mai mult cu o cotrobăială.

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s