DUBLĂ SINGURĂTATE

Eu am slujit, iubire, la curtea ta cândva

Şi am îngenuncheat supusă şi smerită.

Am pus pe caldarâm o inimă rănită,

S-o oblojeşti, iubire, că înca sângera.

 

Ţi-am fost supusă ţie, regina omenirii,

Ţi-am dat şi demnitate, mândrie şi onoare,

Am vrut să vindeci rana din inima ce doare,

Dar n-ai facut nimic ce-i împotriva firii.

 

Lui Cupidon, iubire, tu i-ai dat dezlegare,

Să mă tămăduiască aşa cum ştie el.

Mi-a săgetat în suflet, niţel câte niţel,

Sămânţa de iubire, rănindu-mă mai tare.

 

M-ai înzestrat pe mine să pot iubi profund,

Dar lui pieptul puternic de suflet l-ai golit.

În inima-i de gheaţă nimic n-ai zămislit

Şi de aceea astăzi de lume mă ascund.

 

Trăim ca două umbre de suflete golite.

Dublă singuratate simţim noi şi-n cuvânt,

Iar marea mea iubire s-a stins la primul vânt,

Supremele speranţe de mult au fost strivite.

 

O inimă bolnavă îmi întreţine viaţa,

Nu are rădăcina iubirii de-a trăi.

Se chinuie, săraca şi nu vrea a muri

Iar printre norii negri mai risipeşte ceaţa.

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s