POEZII

RUGĂ LA VATICAN (poezie scrisă la moartea Papei)

A-ngenuncheat pământul în semn de rugăciune,

Regretă omenirea sfârşitul unui drum.

La Vatican chiar Papa e soarele ce-apune,

Părintele-omenirii din lume cel mai bun.

 

Se clatină şi cerul şi soarele păleşte

La ruga-ngenuncheată, dar nu poate opri,

Nici Dumnezeu nu schimbă nimic ce-i omeneşte,

Că şi Papa e om şi trebuie-a muri

 

În ciuda implorării, a lumii-ntregi, e lege.

Că de te-ai născut viu, sfârşitul este moartea.

Nici pentr-un Papă Cerul nu vrea să mai dezlege,

Că ce e scris odată rămâne veşnic soarta.

 

 

‘Şi-nchină Papa fruntea cu împăcare-n sine

Şi fericire-n suflet şi s-a sfârşit de-acu’,

Spre Dumnezeu se-ndreaptă ca orice om din lume

Şi El va hotărî de este sfânt sau nu.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s