RUGĂ LA VATICAN (poezie scrisă la moartea Papei)

A-ngenuncheat pământul în semn de rugăciune,

Regretă omenirea sfârşitul unui drum.

La Vatican chiar Papa e soarele ce-apune,

Părintele-omenirii din lume cel mai bun.

 

Se clatină şi cerul şi soarele păleşte

La ruga-ngenuncheată, dar nu poate opri,

Nici Dumnezeu nu schimbă nimic ce-i omeneşte,

Că şi Papa e om şi trebuie-a muri

 

În ciuda implorării, a lumii-ntregi, e lege.

Că de te-ai născut viu, sfârşitul este moartea.

Nici pentr-un Papă Cerul nu vrea să mai dezlege,

Că ce e scris odată rămâne veşnic soarta.

 

 

‘Şi-nchină Papa fruntea cu împăcare-n sine

Şi fericire-n suflet şi s-a sfârşit de-acu’,

Spre Dumnezeu se-ndreaptă ca orice om din lume

Şi El va hotărî de este sfânt sau nu.

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s