SĂRĂCIE (Scrisă în preajma crăciunului 2016)

E o dimineaţă friguroasă de decembrie. Stau în maşină cu motorul pornit şi cu încalzirea dată la maximum. O aştept pe Mariana să iasă de la bancă. Iubesc iarna doar de la fereastă de unde îmi imaginez peisaje cu omăt mult, cu cer plumburiu de nori, cu îngrămădiri de fulgi ce vin din cer şi acoperă, fără milă, totul în alb. În acele imagini eu nu mă regăsesc. Fug de frig ca dracu de tămâie şi mă simt schinjuită de geruri când sunt nevoită sa le îndur. Privesc prin parbriz lumea pestriţă ce mişună pe platoul generos din faţa băncii. Oameni de toate categoriile, îmbracati până-n dinţi, ascunşi după gulere, fulare şi glugi, unii îmbrăcaţi în haine de firmă, alţii îmbrăcaţi în nevoi, căutau drumul spre crăciunul, care se apropie, în bancomatele băncii. O tânără ce a butonat cu măiestrie bancomatul se îndreaptă spre bolidul ce e parcat în dreapta mea căutând în geantă şi borborosind a dispreţ:
– Unde or fi şerveţelele umede? Este atât de jegos bancomatul ăla.
Urcă la volanul bolidului infectându-l cu microbii de pe bancomat pentru că bărbatul de pe scaunul din dreapta, nu cred că reuşise să se trezească încă, pentru a conduce el.
Ascult freamătul mulţimii din faţa bancomatului:
– Nu au intrat alocaţiile şi nici pensiile. Veniţi mai târziu, dupa ora unsprezece. Nu mai staţi aci toţi grămadă,se aude glasul poruncitor al gardianului.
După felul în care arăta cred că şi el aştepta cu înfrigurare să intre alocaţiile copiilor săi sau pensiile părintilor. Îmi spun în gând: când se face din lindină păduche, te mănâncă rău de tot!
Oamenii veniţi la bancomat s-au împrăştiat ca potârnichile, în toate direcţiile, goniţi mai degrabă de frig, decât de “gornicul” băncii.
O tânără,cu veşminte mudare, străvezie de frig, cu un bebeluş în braţe şi cu un brad sub celălalt braţ, se străduia să înainteze pe trotuarul acoperit de promoroaca picată din copaci. La o distant apreciabilă, un bărbat la fel de murdar, cu o cârcă de surcele, o urmează cu aceeaşi strădanie.

Se opresc, să-şi tragă sufletul, în faţa maşinii mele, pe trotuarul de care ne desparte un rond de flori adormite sub promoroacă. Aşezaţi amândoi pe grămada de surcele îşi alintă copilaşul înfofolit până-n albeaţa ochilor iar de dupa zdrenţele ce-l ocroteau de ger, gânguritul puiului de om îi făce să uite de frig şi nevoi. O sticlă de plastic plină cu lapte, scoasă dintr-o sacoşă îi este oferită, cu tot dragul, odorului de care se îngrijeau cei doi tineri.

Imi dau seama că şi ei pichetează acelaşi bancomat.

Pentru cel mic, este primul crăciun şi părinţii se străduie să-i ofere măcar acel simol, bradul împodobit. Îi văd cum îşi trec puiuţul dintr-un braţe în altul, cum se bucură fiecare de zâmbetul şi gânguritul lui, cum nu mai simt tăişul frigului de afară, cum nu mai ţin seamă de timpul ce se scurge aşteptând “ofranda” bancomatului. Ei ar fi în stare să primească cu mâinile curate bruma aceea de bani care le va binecuvânta crăciunul.

 Mă pun, în locul celui mic şi – mi regăsesc în el o parte a copilăriei mele cu lipsuri şi neajunsuri. Apoi îl pun pe el, în adultul din mine şi-mi vine în minte o vorbă înţeleaptă: “din acelaşi lemn poţi să ciopleşti icoană dar şi topor”.

Îmi trec prin faţă secveţe din posibila lui viaţă şi văd imagini negre şi albe.Ce vor face cei doi părinţi din el, ce şanse îi va oferi viaţa? Un pom de crăciun se oferă greu cănd o cârcă de surcele va încălzi sfânta zi de crăciun. Poate dragostea pe care o văd pe feţele părinţilor le va da elan să-i netezească drumul în viaţă. După avalanşa de gănduri, mă înfurii pe tot şi toate şi-mi pun nădejdea în Dumnezeu şi în micul Iisus care se naşte pentru cei ce aşteaptă cu mainile curate bancomatul şi binecuvântează ceea ce le va lumina Crăciunul.

 

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

4 gânduri despre „SĂRĂCIE (Scrisă în preajma crăciunului 2016)”

    1. Bună dimineaţa, Petrică. Pentru că abia am deschis acest blog, vreau să strâng la un loc tot ce am scris de-alungul anilor. În felul acesta vreau să văd dacă abilităţile mele de scribalău atrag cititorii şi aprecierile celor mai buni ca mine. Este un examen pe care-l dau acum să văd ca pot continua sau mă opresc aici.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s