POEZII

PRIER

Aprilie, tu spargi şi cerul şi pământul

Şi-ngemănezi miresmi de flori şi iarbă,

O nouă tinereţe aduci mereu în grabă,

În lunci şi luminişuri începe iarăşi cântul.

 

Tu suflet chinuit de pământean deschizi,

Spargi lacăte-mpietrite, de iarnă ferecate,

Unde speranţe poate de mult stau sechestrate

Şi de sunt gânduri rele degrabă le ucizi.

 

Purifici lumea-ntreagă cu postul tău de Paşte

Şi parfumezi pământul cu aer mai curat.

Separi cu dibăcie credinţa de pacat,

Împraştiind în lume miresmi sacre de moaşte.

 

În tot văzduhul zboară petale de mălin,

Tunsele oi agale pornesc la păşunat,

Pe-o ramură-nflorită stă-un cor înaripat,

Pârâu-şi poartă unda în susurul său lin.

 

Pe iarba-abia-ncolţita stă galeş un copil

Priveşte curios cu soarele în faţă.

El e pândar destoinic a cinci boboci de raţă

Că peste tot domneşte o boare de april.

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s