CELE ZECE PORUNCI ALE POETULUI (poezie neterminată)

Poezia este o sfântă rugăciune,

Ce vine din altar şi merge-n alt altar

Când e citită, cere smerită plecăciune

Prinos a celui care a scris-o cu mult har.

 

Poetul e călugăr smerit, schimbat în bine,

El n-are răutăţi, nici duşmănii murdare.

Nu-şi face-alţi dumnezei la care să se-nchine

Se roagă-ncrezător la Cel pe care-L are.

 

Nu foloseşte versul când nu are ce spune,

Când scrie-o poezie e zi sfinţită, iar,

Pentru că poezia e sfântă rugăciune

Nu foloseşte-n rimă cuvinte în zadar.

 

El sigur o cinsteşte ca pe părinţii săi

Când scrie vers se spală de vicii şi păcate,

El o fereşte sigur de cititorii răi,

De cei ce sunt «şcoliţi », rămaşi fără de carte.

 

El nu ucide rima, a versului trăire,

Nu pune în desfrâu ritmicitatea lui.

Nu fur-altui poet ideea spre mărire

Şi nici nu minte-n versuri, spre hazul nimănui.

 

Poetul nu pofteşte nici laudă, nici glorii,

Acestea sunt terestre, el e un zeu divin.

Emană-nţelepciune şi în priviri şi-n porii

Ce-i umplu trupul sacru şi nu varsă venin.

Anunțuri

14 gânduri despre „CELE ZECE PORUNCI ALE POETULUI (poezie neterminată)

  1. CRINA, pentru mine ESTI O SURPRIZA PLACUTA!!!! Recunosc ca nu este prima poezie de-a TA pe care o citesc, dar toate sunt DEOSEBITE….STI sa surprinzi esentialul….FELICITARI !

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s