POVEŞTI DIN LUMEA MEA

O PLIMBARE CU FOLOS

Iată-mă întoarsă de la Oradea, unde am fost pentru a-mi repara o piesă din costumul meu de robocop care mă ajută să mă deplasez. Aşa spun eu, în glumă, ansamblului de orteze, pentru că nu este doar o orteză. Cunoscătorii stiu despre ce vorbesc. Acum câteva luni am căzut în cabina toaletei, sectiei de urologie, unde mă aflam pentru niste investigaţii şi era cât pe ce să chem descarcerarea. Nu a fost nevoie pentru că mi-au sărit în ajutor cei din echipa salvawc-ului secţiei. Am iesit de acolo, graţioasă ca o lebădă, dar cu corsetul făcut varză. Se cerea reparat şi de aceea am fost la Oradea.

Ionică, meşterştietot, este cel care mă salvează cănd urlu după ajutor. Are şi el handicap dar mult mai uşor. Desi e moldovean, s-a “maritat” în Oradea, Ionică e molcom ca un ardelean, sfios ca o domnisoară, blând ca un iepuraş şi supus de mă enervează. Face tot ce-mi trece mie prin inteligenţă.

  • Ionică, te rog, îndreaptă fierul ăsta că se vede urât prin pantaloni, capitonează corsetul în alb ca să nu se vadă urât prin bluze, fă-l nestricăcios ca să nu te mai stresez.

Ionică are mereu ultimul cuvânt.

  • Bine, Crina. Îl fac cum vrei tu.

Rămasă singură în camera de hotel încep să sun puzderia de prieteni din oraş: Diana cu Iulian sunt plecaţi la Târgu Mureş, Gabi nu răspunde, Octavian vine mâine cu Ionică, Şari zugrăveşte, Mircea,…. Mircea e liber.

Perfect, vine Mircea!

Intră mai anevoie decât acum opt ani când am stat ultima oară la o poveste.

Înalt şi subţirel, se unduie ca un şarpe când se aşează pe fotoliu de mi-e teamă să nu se-ncolăcească pe după cârje. Mircea nu s-a schimbat prea mult, a rămas un uscat de parcă mănâncă doar jumări de ţânţari. Chiar el se caracterizează cu umoru-i carcteristic “Din faţă zimbru, din dungă timbru”. A chelit Mircea, încă o dovadă că părul deştept nu face păduchi, dar mustaţa stă haiduceşte la locul ei şi ţine loc de batistă.

Pe Mircea îl cunosc din  fragedă copilărie. Ne-am perindat prin sanatoriile de copii pe unde mergeam la recuperare. El este tot din judetul meu dar este “vinitură” în Oradea. Aici a făcut şcoala profesională, s-a angajat aici ca bobinator şi s-a însurat cu Florentina, o femeie frumoasă şi fără handicap, pe care a împărţit-o cu mai mulţi barbaţi. Încă o aşteaptă, ca un Sfinx, pentru că va veni negreşit, spune Mircea serios şi convingător pentru prima oară de când a venit. Deşi vesel şi comic, Mircea a fost şi a rămas un romantic incurabil. Romantic, este puţin spus. Este un înrobit al iubirii, un îngenuncheat sentimental. Cănd e vorba de Florentina, chipul i se luminează şi sufletu-i se face preş.

Îmi ştie părerea, i-am spus-o în anii trecuţi dar acum în toamna vârstei simt nevoia să tac şi să-l ascult. Nu prea am multe de ascultat pentru că, despre asta, nici el nu vorbeşe mult, de teamă poate să nu mă pornească aşa cum o făcea în alţi ani.

Acum ne spunem poveştile celor opt ani, spun eu, celor zece ani, susţine Mircea, în ritmul unei cafele şi a unei beri.

Când să plece se întoarce din uşa întredeschisă

  • Crina dă-mi, te rog, basca de proletar de pe cotiera fotoliului, să-mi acopăr chelia. Mă bate soarele în cap.

Dându-i basca îl salut confirmând, în gând, afirmaţia cu soarele.

      –    Te-a cam bătut soarele-n cap şi prin zulufii de altădată.

17 gânduri despre „O PLIMBARE CU FOLOS

  1. Fiecare avem câte un mic „iad”, însă abia azi am aflat că al d-tale se concretizează in ceva mult mai serios. Din păcate. Este benefic faptul că psihicul se manifestă cu un tonus de invidiat. Cel puțin asta rezultă din postările de până acum. Baftă în continuare și multă sănătate! Rămân prin preajmă!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Bine te-am regasit, Crinuta! Spun asta, deoarece urmaresc de ceva vreme ceea ce scrii, cum scrii si … desi in multe situatii ma regasesc, ma binedispune modul cum le „trimiti” in lume, cum le povestesti. Numai bine si sper sa ne revedem cat de curand. Te pup, Diana

    Apreciat de 1 persoană

  3. Mulțumesc mult pentru porția de voie-bună și umor!. Oricâte probleme l-ar îngenunchea pe om (și sunt atâtea situații grele, la mulți semeni din preajma noastră), important este să nu-și piardă încrederea de sine și umorul.
    Am râs cu poftă la caracterizarea prietenului Mircea: „parcă ar mânca jumări de țânțar!” și „din față zimbru, din dungă timbru”! Abia aștept să i le spun unui bun prieten, la fel de „grăsan”!
    Bine că plimbarea a fost cu folos.
    Numai bine și zile frumoase, cu bucurii! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s