DISPARIŢIA LUI „D”

După întâmplarea cu păpuşa şi muştruluiala primită de la “tantile” infirmiere am reţinut-o doar pe tanti Peuzie.  De fapt, după câţiva ani mi-a reamintit ea de pozna mea, pe care nu a uitat-o. Aşa-i mai ţin eu minte numele, cum şi ea m-a recunoscut pe mine în anii ce au urmat cât mai aveam drepul să fiu internată în Sanatoriul de Copii. Voi relata mai târziu, în alte povestiri, întâmplări drăguţe şi amuzate,cu tanti Peuzie.

După ce mi-am primit păpuşa spălată şi pe faţă şi pe dos, am stat, în pătuţ după gratii, de-mi era frică şi să respir.  Leontina îşi „sugea” cărţile iar eu îmi „citeam” păpuşa inculpată pe care o ascundeam după pernă ca să nu-i mai căşune lui tanti Peuzie pe ea şi să-i facă de petrecanie.

Ioana a fost ceea care a mai detensionat atmosfera şi mi-a adus sufletul la gură.

La acea vârstă contribuţia Ioanei în trecerea mea  de la copil mic la unul mai măricel, a fost covârşitoare. Ea avea răbdare cu mine dar şi cu Leontina. Le tempera pe celelalte fete care erau puse doar pe pedepse, iar eu o idolatrizam. Nu mi-am dorit niciodată să mă fac sănătoasă, doar să merg ca Ioana. Asta doream. Avea un picior sănătos, dar pentru că era slăbuţă, nu se vedea diferenta între  el şi piciorul bolnav. Cănd se grăbea, ţopăia pe piciorul sănătos şi părul îi sălta cu fiecare săritură.  Era frumoasă şi avea răspunsuri la toate întrebările noastre. Avea o carte cu poveşti din care îmi citea aceiaşi poveste pâna într-un loc, după care adormeam.

Într-o zi am venit de la grădiniţă plăngănd. Nu m-a putut opri nimeni. Un copil îmi furase pastila de Vitamina C, care-mi plăcea mie foarte mult. Îmi place şi acum.

După micul dejun, în fiecare zi, primeam o linguriţă de Vin Tonic, un Cavit 9, o linguriţă de Calciu Granulat roz sau alb, după cum era modelul şi o pastilă de Vitamina C.

  • De ce l-ai lăsat pe băieţel să-ţi ia pastila? M-a întrebat Ioana.
  • Mi-a luat-o, i-am răspuns eu ridicând din umeri.
  • De unde ţi-a luat-o? a insistat Ioana
  • Din gură, am răspuns eu convinsă că din gura mea se putea fura orice.
  • ????????, m-a privit Ioana stupefiată.
  • ??????? , nu-i nimic, maine i-o iau şi eu pe a lui, am asigurat-o pe Ioana că la răzbunare-s prima.

De la ea am învăţat ca ce-i a altuia să nu-mi trebuiască, dar nici ce-i al meu să nu dau. M-a-nvăţat să am curaj să spun ce vreau, să-mi apăr dreptatea. De la ea am învatat ca acolo în sanatoriu se aplică “Legea Junglei”,  dar să o aplic omeneşte. Să ştiu că ceea ce pe mine mă doare, îl doare şi pe celălalt.

Tot ce s-a prins de mine atunci, a fost că mi-am ronţăit repede Vitamina C, să nu aiba alţii ce fura şi că nu-i dădeam Leontinei păpuşa, doar în schimbul Abecedarului. Dacă nu dorea, că se mai întâmpla să nu dorească, o forţam.

Într-o zi a plecat la şcoală fără Abecedar. I-l luasem eu. Ea l-a numit furt ca să fie mai înduioşetoare reclamaţia.  Ştiam cum să descopăr literele: dacă este desenat avion voi găsi litera A; dacă este balon voi găsi litera B. Aşa mă învăţase Ioana.  Eram hotărâtă să-i scriu, scrisoare, mamei mele. Cum regula începutului de scrisoare este “Dragă” m-am pus pe căutat litere.

Învăţătoarea Leontinei, văzând că nu-i Abecedarul, a venit în cameră  şi m-a găsit pe mine concentrată ca accidul sulfuric, căutând litera D. La litera D era desenată o dudă,  dar cum la mine în sat i se spune “pomniţă”, am dat-o  dispărută.

Doamna învăţătoare mi-a luat Abecedarul, dar înduioşată de strădania mea, a doua zi, mi-a adus unul nou. Până la sfârşitul celor trei luni de stat în sanatoriu, umblam cu Abecedarul după mine, ca un savant nebun.

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

4 gânduri despre „DISPARIŢIA LUI „D””

  1. Imi amintesc ca la Techerghiol invatam in clase cu banci normale, am facut trimestrul I din clasa a 7, acolo, dar la Gura Ocnitei, unde eram 4 copii intr-o clasa si 3 in alta, ne-au organizat cursurile intr-un dormitor si stateam la mese de gradinita si scaunele la fel de mici. Orele erau dupaamiaza de la 14 la 18, caci dimineata faceam tratament cate 5 – 6 proceduri. Totusi parcurgeam intreaga programa scolara…nu se facea rabat de la scoala…Temele le faceam de multe ori pe burta in pat, ca eram 12-16 in camera si aveam o singura masa.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns la racoltapetru6 Anulează răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s