PICĂTURĂ DE CONCEDIU

PICĂTURĂ DE CONCEDIU ( I)

img_9512.jpg

Aşa  după cum ne-am propus eu şi Felicia, ne petrecem concediul împreună. Ne evaluăm posibilitătile şi batem palma pentru Hunedoara.

Într-o dimineaţă îmi iau lumea-n cap şi pornesc la drum în ciuda fierbinţelii de afară. Trebuia să ajung la Hunedoara şi dacă picau furci. Dau drumul la aerul condiţionat şi mă unduiesc ca o balerină, cu maşina cu tot, pe soselele patriei, spre un început de concediu. În drumul meu opresc la o barieră şi aştept mulţumndu-i cerului pentru căldura gratuită, în apropierea unui copac umbros. Din rândul de maşini ce se formase în spatele meu veneau rânduri, rânduri muritorii de căldură să se răcorească la umbra copacului lângă care se nimerise să stau eu. Toţi îşi făceau vânt cu şervetele, cu batiste, cu fluturatul mâinilor. Un bărbat la vreo treizeci de ani se apleacă şi mă întreabă de ce nu opresc motorul până vine trenul.

  • Cobor greu, îi răspund, dar nu mi-e foarte cald că am aer condiţionat.
  • Ce bine doamnă, la mine nu merge şi până la Ploieşti mă trec toate apele, se tânguie el încercând să lege o conversaţie cu mine.

Ascult dar nu spun nimic, semn că nu prea am chef de vorbă. El îşi continuă tânguirea pe tema temperaturii ridicate, cum nu rezistă el la caniculă, cât de mult adoră gerurile acelea ce îngheaţă şi nasul mortului. El s-a referit la alt nas al aceluiaşi mort, dar eu stau cuminte şi aştept să se deschidă bariera.

  • Ce-aţi păţit doamnă? Mă întreabă mirat când vede cârjele rezemate de scaunul din dreapta.
  • M-am îmbolnăvit, îi răspund eu sec.
  • De ce doamnă, de ce?! Mă întreabă mărind ochii cu o uluire pe care nu ştiam, în acel moment, cum să o interpretez: de ce boală, sau de ce Dracu??

Îmi treceau prin minte nişte răspunsuri la fel de uluitoare: degeaba, de doi lei cuie, sau  de flori de măr. Nu este timp de răspunsuri pentru că se aude şuieratul trenului. Mult aşteptatul tren era de fapt o locomotivă care s-a oprit fix între bariere. Privim toţi stupefiaţi ca la o scenă dintr-un film cu proşti. Din locomotivă coboară patru oameni. În acel moment am crezut că nu mai pot nici ei de căldură şi vor veni să se răcorească la umbra copacului. Ei veniseră să repare bariera, care se blocase.

Pornesc baletând cu maşină cu tot, pe şosea, fericită că nu trebuie să le spun şi ăstora de ce Dracu m-am îmbolnăvit.

7 gânduri despre „PICĂTURĂ DE CONCEDIU ( I)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s