FIRIMITURI DE SUFLET · Fără categorie

UN OM MAI PRESUS DE OAMENI

143112.jpg

Sofez cu gândul dus departe şi mă minunez cum de am ajuns atât de repede într-o anume localitate fără să sesizez trecerea prin locurile cunoscute de atâta amar de vreme. Reţeaua neuronală în ale şoferitului mi s-a impregnat şi mie; accelerez, frânez la nevoie, dau prioritate, respect indicatoarele rutiere deşi gândul mi-e dus depate în alte direcţii, spre alte zări de soare pline, spre un suflet sau mai bine spus, spre o bucată de humă însufleţită.

Cunosc şi gropile din asfaltul drumului ce l-am făcut de atâtea ori spre Hunedoara. Mă copleşeşte gândul că vor veni vremuri când nu voi mai putea să-l fac şi atunci această chemare, ce ne aduce împreună, se va numi dor.

Am plâns una pe umărul celeilalte la o despărţire într-o vară. Nu aveam motive să vărsăm lacrimi, dar am făcut-o. Nu ne declarasem prietene, ci foste colege de liceu. Am simţit atunci că Felicia este un fel de umbră a mea: de întindeam mâinile le întindea şi ea pe ale ei, de clătinam din cap, făcea şi ea acelaşi lucru, de râdeam, râdea şi ea, de plângam, plângea cu mine. 

Nu-i voi spune nici colegă, nici prietenă deşi este din amândoua câte ceva. Sunt cuvinte atât de bătucite, atât de utilizate, încât nu-mi vine să le mai folosesc şi eu în deşert, spre a-i găsi Feliciei un loc într-o categorie a oamenilor din viaţa mea.

Nu o pot numi prietenă pentru că este mult mai mult decât atât. Nu pot să o pun în rândul celor pe  care i-am numit prieteni şi mi-au văzut doar defectele, m-au criticat la greu şi nu au găsit nimic bun la mine sau m-au „făcut în faţă păpuşă, în spate mătuşă”.

Aşa cum expresia „ te iubesc” mi se pare a fi pângărită de mulţi, fiind prea uşor rostită fără să i se dea importanţa cuvenită, sau a fi folosită într-un moment potrivit, nu-i voi atribui Feliciei un singur cuvânt.

Felicia este un tot. Ea  îmi ştie slăbiciunile, îmi arată calităţile, îmi simte temerile, îmi întăreşte credinţa, îmi cunoaşte îngrijorările, îmi eliberează spiritul, îmi recunoaşte defectele şi îmi subliniază posibilităţile. Mai presus de toate, Felicia îmi dă siguranţă. Niciodată răspunsurile la cerinţele mele nu încep cu “de ce?” De aceea această vară o vom încheia împreună.

Veţi spune: este o bună prietenă…

Nu, nu toţi cei ce au prieten/prietenă, o au pe Felicia!

6 gânduri despre „UN OM MAI PRESUS DE OAMENI

  1. Foarte frumos scris, nici nu cred ca se putea descrie mai bine aceasta relatie. In viata fiecareia sau fiecarui om cred ca exista un suflet pe care in afara de a-l pune in camara sufletului cu o inscriptie aparte, de unde sa rezulte ca nu se aseamana cu nimeni, e ceva special pentru noi. Intamplator si eu am o Felicia pe care o iubesc fara a pangari cuvantul iubire pentru ca este un spirit deosebit, greu da gasit si imaginat ca exista Impartasesc aceiasi parere ca se recurge mult prea usor la „te iubesc” ducandu-l in derizoriu pana la urma, cred ca la noi e un fel de imitatie din filmele americane unde la cel mult doua fraze aparea un „te iubesc”.

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cred că te înțeleg bine, Crinuță! Fiindcă, așa cum tu ai o Felicie, eu am un Mitru și am avut un Ghiță. Cu fiecare dintre ei având o relație mai mult decât frățească, deși au fost în perioade diferite. Poate pentru că e nevoie de o singură persoană de acest fel odată.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s