PICĂTURĂ DE CONCEDIU

PICĂTURĂ DE CONCEDIU (III)

3.jpg

De fiecare dată când plec în concediu, maşina mea aleargaă în pasul ştrengarului, pe şosele, de fericire. De fericirea mea, nu a ei. Singurul meu regret este că nu pot s-o iau şi pe Zambilica,  maşina mea de spălat rufe de care sunt aproape legată cu cordon ombilical. Ştiind că vin la Felicia, m-am bucurat că are maşină de spălat rufe  si pot să-mi fac damblaua. Fără să glumesc, am o mare pasiune să pun rufe la spălat: le sortez pe culori, le controlez dacă nu au nevoie de retuşuri, cusut de nasturi, verific toate cusăturile dacă nu au cedat, dacă se închid fermoarele, etc. Apoi pusul lor la uscat este o altă poezie. Toate le pun în ritm şi rimă.

De parcă-mi ghiceşte Felicia, marea-mi pasiune, când se trezeşte de dimineaţă, vine la mine-n cameră şi-mi propune:

  • Crina, spălăm rufe astăzi?

Super! Mă reped ca proasta-n horă si m-apuc de sortat cele şapte rufe. Mă uit roată prin baie poate, poate mai găsesc şi altele pentru a avea ce sorta. Mă gândeam să-i propun Feliciei să scoată câteva din dulapuri, dar mi-a fost teamă să nu cheme ambulanţa. Fac eu ce fac , calculez, cântaresc, număr și mereu  îmi dă cu minus.  Superiorul din mine  se umflă, mă proțăpesc înaintea maşinii de spălat şi-i dau sarcină să spele cam jumătate din cele sortate. Ne prezentăm amândouă pentru a ne împrietenii şi bazându-mă că şi pe maşina mea de spălat anterioară o chema tot  whirlpool, încep sa o programez după vechea-mi stiinţă.  Ea se încăpăţânează ca un catâr, motiv pentru care apăs pe toate butoanele că poate, poate o conving să o ia din loc. Nu a vrut să pornească nici după ce i-am cântat Marşul Vânătorilor, de a transpirat Felicia chinuindu-se să mă asculte.  Mă dezumflu ca o gonflabilă expirată și mă gândesc că ea şi Felicia  au tainele lor.

Constat că şi Feliciei îi face nazuri. Ba nu vrea să ia apă si trebuie să-i dăm cu găletuşa, ba nu vrea să centrifugheze de trebuie să-i spunem poveşti cu final fericit. Milisecunda este unitatea de timp din momentrul în care s-a oprit maşina şi prezenţa mea lângă ea. Îmi venea să o mângăi pe creştet pentru reuşită, dar iar mă opresc de teamă să nu creadă Felicia că o iau razna.

 Poezia întinsului meu de rufe a pălit în faţa dibăciei Feliciei de a le arunca pe sârma din baie, la un metru distanţă de-asupra căzii. Apoi cu coada măturii finaliza încet, dar cu precizie de invidiat, ceea ce se numea pusul de rufe la uscat. Mă uitam la ea, ca la piscuri în ceaţă, şi-i admiram multifuncţionalitatea, în ciuda handicapului mare.

Felicia are traumă pe coloană undeva la vertebrele cervicale. Merge mai mult în scaun cu rotile şi mâinile nu o ajută foarte mult, dar găseşte modalităţi de a se descurca dincolo de imposibil. Am spus-o de nenumărate ori că, pentru a fi persoană cu handicap, musai să fii neprost. Felicia îmi confirmă zisele.

7 gânduri despre „PICĂTURĂ DE CONCEDIU (III)

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s