MI-E DOR ÎN GÂND, DE ALTE GÂNDURI

iarna peisaj imagine animata.gif

Nu iubesc iarna!  N-o iubesc şi gata! Nu vă zbârliţi la mine, că tot n-o iubesc. Dar, îmi place la nebunie. Cum vine asta? Uite aşa, cum îţi place de un vecin, că-i înalt sau scund, că-i respectuos, că are simţul umorului, că-i pus mereu pe şotii,… dar nu-l iubeşti, de să-l iei acasă. Aşa şi cu iarna, îmi place, dar nu o iubesc. Îmi place iarna aceea, în carne şi oase,în fulgi albi- albaştrii şi moi si ţurţuri sticloşi ce atârnă pe la streşini, aceea cu gheaţă la mal, sau  cu pod de gheaţă pe Someş. N-o iubesc pentru că întrece măsura. Mă ţine arestată în casă, până hăt, când face, ea, schimb de mame, de anotimpuri.

Dar acum aştept. În fiecare zi. Cu răbdare… încă!  Pun ceaşca cu cafea pe marginea ferestrei şi aştept să vină. Strada  neagră, ca de leşie, se scurg, sub ochii mei, odată cu apa de ploaie în canale. Acoperişul blocului de peste drum a început să-şi plângă streşina bătută de vântul ce suflă fără direcţie. E după amiază, dar parcă-i noapte, o noapte care se lasă toată-n mine. O ceaţă sură a pus stăpânire peste toată suflarea şi cerul nu se mai numeşte cer. Soarele, cu lancea razei sale, s-a pitit în înalt  pe deplin amorţit şi-şi stinge lumina ce plânge. Cafeaua sorbită, printre avalanşele de gânduri, devine mai amară cu fiecare clipă care trece. Încă aştept. Îmi lipesc faţa de fereastă şi o caut, poate o zăresc venind printre copacii dezgoliţi. Văd o nălucire sură, o nălucă bosumflată ce se-mpleticeşte printre ei. Iarna-şi începu asaltul, în felul său. Copacii se miruie-ntre ei cu stropi de taină. Au rezistat ei şi altor toane de iarnă năroadă.  O las în seama lu’ Petrică, ştie el cum s-o ia!

Visul ochilor mei sculptează  gânduri. Mi-e sete de alb de zăpadă albastră şi de stele căzătoare. Abia aştept colindul strivit de clopoţei în liniştea  nopţilor de decembrie. Mi-e dor de paşii lui Moş Crăciun pierduţi în zăpadă până-n genunchii încremeniţi de frig. Mi-e dor de miros de brad, de portocale şi mere coapte pe soba-ncinsă. Mi-a dor de mănuşi ude, vinovate de…”zăpadă”, puse la uscat deasupra sobei  fierbinţi. Mi-e dor de iarna simplă cu miros de cozonac şi vin fiert. Mi-e dor de pungi de cadouri colorate, uitate sub brad. Vreau frigul, acela, strivit de paşii împiedicaţi în scârţâitul albului pur al solstiţiului de iarnă. Mi-e dor în gând, de alte gânduri!

 

Anunțuri

Autor: clipederaidiniadulmeu

Sunt picătură de lumină şi mă scurg din geana unui înger fără aripi, mă scufund în focul iadului pentru a mă evapora şi mă ridic la cer să primesc binecuvantarea divină printr-o caldă ploaie de vară şi cobor apoi pe pământ pentru a săruta clipe de rai. Cred în puterea mâinilor mele,a sufletului curat şi a iubirii aproapelui. Cred în curaj şi verticalitate,în zâmbet, în sinceritate şi devotament, în ajutor, în compasiune şi omenie. Si da, cred cu tărie în puterea minţii mele.

15 gânduri despre „MI-E DOR ÎN GÂND, DE ALTE GÂNDURI”

  1. La astfel de gânduri sunt convins că iarna o să-ți zâmbească radioasă, oricât de neîndurătoare ar vrea să pară. Știam eu că nu urăști anotimpul hibernal, iar iubirea cea mare o păstrezi pentru primăvară.
    De-acu’ poți să participi la competiții de advertoriale, căci te-ai deprins să inserezi postări în linkuri. Te felicit și îți mulțumesc pentru trimitere, Crinuță!
    O zi frumoasă, cu gânduri plăcute! 🙂

    Apreciat de 2 persoane

  2. Parca mi-ai citit gandurile , sufletul . Acum ,parca esti sora siameza care gandeste si simte ca si mine . Si mie mi-e dor de iarna , de troiene inalte cat gardul , de braduti impodobiti ,de ornamentele de Craciun pe care le poti admira peste tot , de colindele inganate pe intuneric intr-o incapere luminata doar de razele jucause ce se preling din soba , avandu-i pe cei dragi in jurul meu . Toate au trecut odata cu viata .Au ramas doar ploaia vantul si griul care parca-mi intra pina in inima.Sunt frumoase povestile tale de suflet dar asta le intrece pe toate . Te imbratisez cu drag !

    Apreciat de 1 persoană

    1. Inainte sa-ti multumesc pentru laude, fac tumbe ca sa te conving sa-ti gestionezi mai aprofundat blogul. Uite, gandurile de mai sus ar da clasa multora. Si acum, te asigur ca nu pot sa uit acele ierni din copilarie pe care le savuram de pe ferestre, de acasa, spitale, camin sau sanatorii. Niciodata nu mi-am satisfacut pofta de a ma tavalii in omat pe placul meu. Cand iesiam dintre cei patru pereti, sa sfarsea mereu cu penicilina. Puse una, peste alta, cred ca mi-ar mai placea fie si de pe geam sa vad o iarna originala. De imitatii sunt satula pana-n dinti.

      Apreciat de 1 persoană

    1. Uite, mi-e dor de caldura casei amestecata cu miros de fum de lemn. Mi-e dor de batrana soba de fier care se insosea sub focul ce duduia ca o locomotiva in iernile acelea geroase. Nu mi-ar ajunge o iarna ca sa-ti povestesc de cate, de-ale altor ierni mi-e dor. Ce bie-ar fi de-ar veni ca apoi sa plece.

      Apreciat de 1 persoană

  3. … multumesc, mi-ai adus aminte de iarna copilariei mele si a tineretii mele, de zilele cand stateam cu hainele ude de la sanius , patinaj, bataia cu bulgari ( si nu mai raceam, nu ma dureau „meteorologii de serviciu” 😉 ), de aroma inconfundabila a cozonacilor copti de mama, de vinul fiert pe care ni-l pregatea tata … amintiri dragi … 🙂
    Parca sarbatorile de azi, nu mai au acel farmec si dupa ce trec, imi doresc sa vina primavara !!! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, erau alte vremuri. Ningea in iernile copilariei mele de te dureau ochii de albul zapezii intins peste tot. Imi amintesc o iarna pe care eu o priveam de la fereasta cand oamenii din tot satul ieseau zi si noapte cu maturi si lopeti sa nu se-nfude drumul, la cei ce faceau naveta la oras sa poata inainta spre si dinspre gara. Ii asteptau cu sanii trase de cai ca sa ajunga la tren sau acasa. Femeile ieseau cu ceai cald si vin fiert in intampinarea lor. Nu-mi aduc aminte sa se fii plans careva ca autoritatile nu fac nimic. Era o veselie si o armonie in tot satul.

      Apreciat de 1 persoană

  4. Nici eu nu iubesc iarna, doar in copilarie-mi placea ca era mai variata pentru jocuri. Acum luna decembrie o iubesc pentru frumoasa si de bucurie plina sarbatoarea nasterii lui Isus , dupa aceia numar ca soldatul zilele sa o vad plecata, ha, ha, ha.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Tocmai asa fac si eu. Ma bucur ca un copil de primele zapezi, ador decembrie cu sarbatorile facute buchet, ma umplu de bunatatea oamenilor ce se aduna in decembrie ca rugaciunea intr-o biserica, dar si cand vad primul ghiocel renasc si eu din nou.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s